Wednesday, October 2, 2024
Trains
Tuesday, March 26, 2024
Permissions
Monday, January 29, 2024
Run
![]() |
| Source |
You run and you run, you barely turn your head, just careful where you step, finding obstacles and surpassing them artististicly. Than you put on half a smile, satisfied.
And you run and you run. Behind you a history of pain, around you questions unanswered, in front of you the fog of uncertainty.
And you run and you run. At times you fall. Sometimes you hurt your knees and that makes it difficult to go on running. But you always find a nice way around it. Other times you step in mud and you stop a bit to look at yourself disgusted. But you hope for a rain to wash it all off.
And you run and you run. Here and there passers-by wisper in your ears "manipulation". Other hold red flags up high and they nearly pull them straight to your eyes. You stop a bit, reflect, breath in, and go again.
And you run and you run. Your feet get tired and painful, but they are trained to run. I mean, what is the alternative, freeze? Or maybe..fight?
And you run and you run...
Saturday, May 13, 2023
Thinking of you
Days were long and night were cold,
Hope was thin and darkness thick,
Loneliness behind the corner.
But she only thought of you.
Worried over your long absence,
Excited over a certain look you gave,
Concerned over the future,
She would only think of you.
Your smile brought the sunlight,
Your absence brought the storm.
Her eyes would call you day and night
And she only thought of you.
And you loved her, then you left her,
Then came back, then left again,
Every day a new surprise.
But she only thought of you.
And she loved you, and she scared you,
And she gave to you her all
Hoping to get you for herself
Because she only thought of you.
As her lips were turning silent
And her look was getting grey
She was wondering if she ever
Would only stop thinking of you.
Wednesday, April 19, 2023
Dirty window
![]() |
| Source |
Tuesday, April 18, 2023
Lost
Tired. Not of you, but of the struggle, of the moments of silence, dispair, solitude. Of uncertainty. Of the constant risk of losing it all, even of I never even had it.
Scared and alone in my madness, facing decisions I never thought I'd consider, with no backup, no hopes and no promises.
The closer I get, the further you run. And the higher I climb the harder I fall. I am full of bruises and my feet are tired for running. Yet, it takes a glimpse at the sparkle in those eyes to make my engine run again.
And I gave it all, played all my cards, used all my amunnition, my guns are laying dead on the floor and my misteries are open books on your table - sometimes you look at them intrigued, but some other times you close them and you put them away, for later, way later...
And I act grown up till I'm alone and the monsters show their ugly faces from behind the courtins. And I shake till the morning, waiting, hoping, praying.
If only you read me all the times...
Wednesday, February 22, 2023
Unlovable
![]() |
| Source |
Love me when I feel nobody else does it, when all the dark clouds crowd above my head and follow me everywhere, when even hope is black and far away.
Love me when I am unfriendly and sarcastic, when I try to spread pain around me so I am no longer different from the rest of them.
Love me when I send you away, when my eyes tell you to go, even if my voice could never say it, when I lock myself deep and desperately need you to have a peak inside and save me, but I'm not saying it.
Love me when I trust you least and I pretend I could make it without you, when I use you as my punching bag just because you are the closest.
Love me when I feel I am slipping into the abyss but refuse to reach for your hand. Bombard me with love when I am wearing my armour and act defensively expecting ignorance.
Love me when I am unsure and aggressive for no reason, when I talk nonsense, make accusations and suppositions with no ground at all, when my logics seems berried in the ground with little chances of ever coming back.
Love me when I write and love me when I don't. Love me when I'm immature and irrational.
Love me when I desperately need a hug but I refuse to ask for it. And love me when I steal that hug without considering the consequences.
Love me when I am unlovable, and if I get no better, say it and show it. Because if you love me then, when I need it the most, I will eventually learn that I deserve it and little by little I will stop being unlovable ever again.
Saturday, January 21, 2023
You can't kill the sun
"You can't kill the sun" she said, her brown wet eyes stairing at him in dispair. "You can cover your skin and belongings to protect them for damage, as you well know how it can sometimes burn.
You can find ways to enjoy its gentle kiss on your face every day and benefit from its wormth and energy without focusing what damage it could cause.
Or you could lock inside and put down the blinders and pretend the sun is no longer there, but do not be naive, the sun will still shine out there, rising proudly every morning and setting satisfied in the evening, in the most incredible mix of orange and blue one could ever come to imagine.
There will be darker days when you will feel the taste of success thinking the sun is gone. But deep inside you'll know better…
Eventually due to the lack of light your skin will become transparent and the smile will fade away. You'll slowly forget the sweet taste of a sunny day and all will look like a dream or a movie, as your skin will be wet and cold and unresponsive.
The things around you, the ones you tried so hard to protect taking them away from the sun's path, will slowly lose their glow as there will be no power reflecting in them. They will learn to live without the sun and take you as their hero, for a while. They will be pale and sad and when old enough they will build dark houses with small windows covered by thick blinders. And one day the sun will kiss them too and that day you will fall from your hero throne.
![]() |
| Source |
You can also choose to walk the world with a blindfold around your pretty eyes. But the sun will still be there burning your skin, trying hard to reflect in your eyes and warm your soul. The people around you will watch you with compassion and try to guide you from time to time. But there would never be any blue or orange in your life, just the sweet memory of the games they do every day on the sky when the time is right."
He looked her in the eyes with a half smile. And because there, in her eyes - the same eyes in the drawing, mixing some strange sadness, playfulness and mistery in a way he had never managed to completely understand - the sun was playing carelessly causing a random ray to reflect in his blue eyes, he decided to put down the blinders and go in his small dark corner to cry for a bit.
Monday, December 23, 2019
Aniversare neagra / Black Anniversary
Sunt ani de cand imi canalizez energiile in ajun de Sarbatori pentru a crea noi amintiri. Imi imaginez ca asa voi reusi la un moment dat sa acopar cu ras de copil si clinchet de clopotei zgomotul infernal al taranii aruncate pe sicriul tau.
Sunt 22 de ani in seara asta de cand te-am vazut ultima data. De la usa te-ai intors pentru o secunda parca si te-ai uitat in urma cautandu-mi privirea. Si am cam stiut ca era ultima data... Am ramas acasa cu toate cumparaturile facute pentru Craciun, cu bradul impodobit si cu un imens gol in piept.
Am sters dara de sange lasata in urma ta pe chiuveta.
In urmatoarele 24 de ore copilul din mine a murit. L-am ingropat in bratele tale in cimitirul ala rece si trist. L-am mai simtit odata cand franghia ai nemernica te cobora in fundurile pamantului. Si am urlat ca un animal ranit.
Si asteptand vestea cruda am facut sarmale. Primele mele sarmale. Si friptura. Opera mea gastronomica a fost foarte apreciata la priveghi. Eu nu situ daca am gustat din ele.
Ce mult ti-ar placea azi, tata! Cat de mult ai butona la laptop si ce expert in smarphonuri ai fi! Si cum ai vizita toata lumea si savura betia de informatie!
Dar nu mai esti... A ramas doar senzatia asta de durere surda care ma intuneca in preajma Craciunului, vina ca nu apuc sa-ti vad mormantul decat rareori si privirea aia pe care o am inca vie memorie.
22 de ani.
Sunday, June 12, 2016
Dintr-o dimineata / Random morning
Pe trotuar se tarasc melci multi, rataciti prin lumea moderna, fugiti sau pierduri din hatisul de ierburi de pe margine. Dupa-amiaza, cand soarele va fi uscat trotuarul si inainte de ploaia de seara, le pot urmari traseiul fara tinta care a lasat o urma mucoasa pe caldaram, la capatul careia se afla cadavrul proaspat al nefericitului. Ma napadeste un val de scarba amestecat cu mila, o stare pe care o experimentez zilnic, dar cu care nu ma pot obisnui deloc.
Analizez in tacere tatuajul generos de pe piciorul tau drept, un tatuaj ciudat, negru, cu forme rotunjite si colturi indraznete, un desen de vreo palma si jumatate, motiv tribal, sau rod al imaginatiei artistului, sau poate ceva care inseamna mult pentru tine. Ma amuz in sinea mea gandindu-ma, de fiecare data cand te vad, ca nu am mai vazut niciodata asa postas, sa semene cu Dr. House si sa aiba un tatuaj mare pe piciorul drept, si pantaloni trei sferturi.
Aici nimic nu e ca acasa. Nici eu macar nu mai sunt. M-am pierdut. Iar. Si nu mai e nimeni care sa ma gaseasca. Si eu am renuntat sa ma mai caut.
Maschez durerea sub un strat gros de nepasare, iritabilitate, bucurie mimata si negare. Ma doare propria fiinta, ma doare timpul pe care il simt in spate, ma doare absenta vocii tale, ma doare locul unde candva aveam o inima.
Piciorul tau drept, cu care calci stramb...
Wednesday, March 16, 2016
Alta / Another one
Intr-o alta viata as trai de zece ori mai mult in fiecare secunda, suprimandu-mi lacrimile in spatele unui zambet urias care sa ma cucereasca chiar si pe mine.
![]() |
| Sursa foto |
O alta viata nu m-ar darama, ci m-ar face mai puternica. As face totul altfel, sau la fel, dar mai bine. As transforma regretele in oportunitati, as rasturna lumi, as crea altele. Si as scrie carti, pentru a potoli vocile neobosite care ma bantuie zile si nopti, cu fraze pline de inteleseri clare numai mie, cu metafore amare, cu simboluri opace.
Ne vedem acolo.
***
Tuesday, September 29, 2015
Post 30 / After 30
![]() |
| Sursa foto |
Ai alternative: poti sa te obisnuiesti cu gandul ca nu esti perfecta (cine este, la o adica?) sau sa incepi frumos sa ocolesti oglinda, care iti tot aminteste nerusinata ca nu te-ai obisnuit cu realitatea cruda.
Incepi sa poti aminti in discurs fara jena sau fara vreun tremurat de barba numele organelor sexuale masculine si chiar sa ti le asumi din cand in cand, fara sa te mai amuze deloc ridicolul situatiei.
Iti faci fara sa vrei un sumar al esecurilor si succeselor inregistrate si incerci de acum inainte sa nu le lasi, pe niciunele, sa iti dirijeze viata.
Constati cu consternare si un zambet amar cat de mult semeni cu mama, aia pe care o huleai la varsta nebuna a adolescentei.
Devii mama cuiva, fie ca e copilul tau, carne din carnea ta, sau o persoana asupra careia versi toata mamicia din tine, ca trebuie sa o versi undeva, altfel te sufoca.
Mai simti din cand in cand cate un clocot in sange si, daca viata te lasa, te lasi purtata de val in niste nebunii despre care crezi ca o sa iti redea tineretea pe care o crezi pierduta.
Asta e strada pe care ea, intr-o noapte de septembrie, ca asta, a decis sa isi agate grijile cu o funie, de grinda. Tocmai implinise 30 de ani.
Wednesday, March 11, 2015
Dor de mine / Missing myself
![]() |
| Sursa foto |
Ma intreb uneori daca si tu ai uitat. Sau, mai bine, daca ai avut ce uita. Poate ca am ramas cu tine acolo, in universul nostru paralel pe care l-am construit pentru noi, jucand pentru o secunda rolul unui dumnezeu confuz si partinitor. Si poate ca acolo traiesc, in timp ce aici, in corpul meu in degradare, a ramas doar o iluzie, o palida stafie a ce am fost candva.
Imi sterg ochiul uscat, cu nostalgia lacrimilor de alta data si intorc privirea de la oglinda. Si ea ma minte, cum ma mint si eu.
Thursday, September 25, 2014
When September ends
![]() |
| Sursa foto |
Apoi au aparut si alte frunze, din ce in ce mai multe, mai galbene, mai uscate, care ma napadeau din toate partile, imi intrau in suflet, in ochi, in viata. Dar mergeam tantosa, cu capul sus, ignorandu-le.
Apoi am inceput o lupta nebuna cu ele, dadeam din maini, picioare, urlam, sa le fac sa dispara. Dar ele se tot strangeau, sufocandu-ma.
Intr-o zi m-au ingropat... Afara era un soare cald, de septembrie, insa eu il vedeam sangeriu. Ganduri dintre cele mai stranii imi inundau mintea. Citeam carti pe care nu mi le mai amintesc, urmaream seriale ore intregi, ma plimbam prin parc si ma surprindeam stergandu-mi lacrimi de pe obraz, cu toate ca nu ma gandeam la nimic. Si ma cufundam in depresie in fiecare zi mai mult, mai greu, mai periculos.
Apoi, am inceput sa accept treptat ca voi purta mereu in suflet o urma de septembrie, ca galbenul, ca ma prinde sau nu, va deveni o culoare obligatorie a garderobei sufletului meu, ca unele lucruri sunt facute sa nu se intample, ca...
Dupa 9 luni am invatat subit sensul expresiei "cui pe cui se scoate". Fara prea multa pasiune pentru ironie, a trebuit sa o accept, sa o imbratisez, sa o iubesc, sa o povestesc. Alte 9 luni dupa asta mi-am rontait temerile, strofocandu-ma continuu sa nu le las pe ele sa ma rontaie pe mine. M-am transformat, reinventat, m-am pregatit pentru "ce-o fi, o fi", pentru mine, cea de acum, si pentru el.
Nu numai in septembrie imi amintesc de acel septembrie. Septembrie merge cu mine pretutindeni, e parte din cine sunt, il regasesc in oglinda, in scrierile mele, in felul in care relationez cu oamenii, in ochii lui, cei fara griji si plini de inocenta.
Hai, frunza galbena...
Friday, January 17, 2014
Transparent
Rochia lunga, cu falduri generoase, usoara si cocheta, nu mai ascundea nimic, era si ea o ceata. Intr-o lume opaca, am ales transparenta totala, plimbandu-ma printre straini cu labirintul sentimentelor la vedere. Stive de vorbe nespuse, aruncate la intamplare, fara a-si mai gasi vreodata locul, alergau prin ceata densa.
Oamenii treceau prin mine, neatenti la dezastrul ce ma tinea ascunsa privirilor lor nepasatoare, si
![]() |
| Sursa foto |
Transparenta si invizibila, imi petreceam zilele sortand caractere, punadu-le in sertare mici, incuidu-le pe unele in locuri pe care speram sa nu le mai vizitez vreodata. In zilele cand prea multi calatori treceau absenti prin transparenta mea obscura, seara ma prindea cautand raspunsuri si solutii, varsand lacrimi pe cat de invizibile, pe atat de nimicitor de fierbinti. Si atunci am inceput sa te caut.
Erai o alta silueta ratacita, in noaptea aia cetoasa, ce parea eterna, o alta transparenta absoluta, cu teancurile ei dezordonate de trairi ascunse, cu franturi de povesti din alta lume, cu sperante si cioburi de vise. Te vedeam pentru ca eram atat de transparenta, cu nimic de ascuns, cu un curaj nebun de a schimba totul, acolo, pe loc, de a intoarce roata destinului care ma calcase in picioare fara mila.
Pentru ca in negura groasa ingerii sunt mai vizibili pentru cei care ii cauta bezmetici de nopti intregi, sperand ca, transparenta peste transparenta, sa isi recapete conturul, viata, visele.
Tuesday, December 17, 2013
Dance me ... till the end of love
![]() |
| Sursa foto |
A fost vals, sau tango, sau vreun dans lent, cu miscari suave, in care simturile se combinau haotic pentru a crea magia? A fost vis, sau realitate, au fost ei, sau altii?
Suntem liberi sa ne imaginam orice, cu farama aia de amintire ascunsa undeva adanc, sa ne imaginam ca am fost noi sau altii, ca dansul a fost un inceput sau un sfarsit, ca intr-o alta lume povestea a continuat de-acolo si a ajuns departe, in pagini de roman celebru.
Dansez pe sfarsitul povestii, cu un ochi plans si unul ascuns, cu un obraz rece si unul fierbinte, cu gandul macinat de intrebari si cu o duzina de raspunsuri pe care le ignor rotindu-ma continuu pe muzica aia dementa, hipnotizanta, pe care nici macar nu mi-o mai amintesc. Ma mangai cu gandul ca ai uitat, sau ca nici macar nu (ma) stiai. Pana la urma, ce mai conteaza, un dans in plus, cand viata ne roteste mereu cum vrea ea?
Ritmul? Ni l-am impus! Pasii? I-am inventat! Muzica? Nici nu conta, am dansat nebuni si in pauze!
O viata intr-un dans, un singur dans intr-o viata.
Sunday, December 1, 2013
Te uita cum ninge decembre... / Just look how it snows in December...
E cea mai fericita luna decembrie din viata mea, luna pe care mi-as fi dorit mai mult ca niciodata sa o traiesti
Ce-ai spune tu acum? Ai plange cum plang si eu, de fericire si de grija, si m-ai alinta cum numai tu o
![]() |
| Sursa foto |
Cred ca sunt fericita, dar mi-e frica sa recunosc. Cred ca ai ceva de-a face cu asta, pentru ca de curand am inceput sa cred in ingeri. Cred ca te-ai zbatut sa ajung aici, cred ca ma vezi si mi-ai trimis ce am bun in viata, incercand sa estompezi si raul de care am avut parte.
Mi-as dori sa ne pregatim sa te serbam de Mos Nicolae, cu toate ca noi nu eram asa festivi. Mi-as dori sa fii ceva mai batran decat mi te aduc eu aminte, dar cu bagajul plin de glume si bancuri, la fel de emotiv si sincer, la fel de adevarat. Mi-as dori sa vin acasa sa te gasesc jumate sub masina, sau la cafeaua de dupa-amiaza, sau ascultand Edith Piaf sau contrand-o pe mama care zicea ca aia nu e artista, ci doar o femeie usoara.
Mi-e dor de tine si anul asta nu am nici energie si nici nu gasesc vreo motivatie suficient de puternica sa ma prefac ca nu a inceput decembrie.
Friday, November 8, 2013
Despre ingeri / About angels
![]() |
| Sursa foto |
Friday, September 20, 2013
Am iubit un maidanez / I have loved a stray dog
Dragostea si respectul fata de animale le-am avut in sange, mostenire genetica de la tata, nu prea am avut de comentat in legatura cu asta. Copil fiind, am invatat cum sa ma comport cu animalele, astfel incat nu am ezitat niciodata sa mangai toti cainii de pe strada, chiar cu protestele mamei.
Mama iubea animalele, dar nu in casa, asa ca nu am avut voie sa crestem decat hamsteri, pe care i-am iubit generatii de-a randul, de la albi, crem, gri, mari, mici... Din cand in cand mai ingrijeam cateva zile cate un puisor de guguta cazut din cuib, plangeam o vrabie calcata de masina, mangaiam pitigoii care intrau in casa, ca a doua zi, dupa ce ii eliberam, sa se intoarca...
Asta pana in dimineata aia, cand a sunat mama la o ora imposibila, de la munca, sa ii spuna lui tata sa vina repede, ca la ei in curte este un catel frumos. A fost scanteia care ne-a adus-o in viata.
![]() |
| Sursa foto |
M-am napustit asupra ei cu o inocenta si o dragoste de care numai un copil este in stare, facandu-l pe tata sa paleasca pregatindu-se sa ma scoata din coltii animalului strain. Dar ea a acceptat imbratisarea ca si cum ar fi asteptat-o de mult.
Timp de o saptamana mama ne-a amenintat in fiecare zi ca "Maine o ducem la curte, la bunici", insa Lassie a ramas cu noi, membru al familiei, cel mai inteligent, docil, recunoscator, cuminte si educat caine din cati credeam ca exista. 2 ani si jumatate ne-a luminat fiecare zi si ne-a facut sosirile acasa o sarbatoare, agitand ciotul ei de coada si gudurandu-se de parca s-ar fi indoit ca ne va mai vedea vreodata. Ne-a creionat personalitatile, ne-a sadit in suflet ceva din bunatatea ochilor ei, ne-a ajutat sa ne gasim calea si sa ne descoperim principiile.
Lassie mi-a murit in brate, la 7 ani, varsta la care, de obicei, boxerii se duc. I-am vazut lumina disparandu-i din ochi, i-am simtit ultimul spasm si, daca sufletul ar fi fost material, l-as fi prins si l-as fi mai tinut cu noi o vreme, dar n-am putut. Am plans-o si o plang si acum, o simt in ochii fiecarui maidanez pe care nu ezit nici acum sa il mangai pe strada si pe care nu ezit sa-l compatimesc.
Pentru ca fiecare familie are nevoie de o Lassie care sa-i deschida ochii!
Sunday, July 21, 2013
Arid / Dry
![]() |
| Sursa foto |
A trecut anul si nici nu mai stiu daca mai doare. Iti zambesc larg, fara subintelesuri, mai sincera decat am fost vreodata. Ma hranesc zilnic cu lumina din privirea ta, pasind cate o secunda in intunericul dulce-amarui al sufletului drag, fara sa incerc macar sa deslusesc povestile innodate acolo.
Timpul ma intareste, imi privesc carcasa calcifiata si simt constant cum se extinde, cuprinzand treptat fiecare coltisor de fiinta. Sunt clipe cand nu mai simt nimic, in afara de tine, stropul de viata din sufletul meu. Si as vrea sa stii cum imi salvezi viata zilnic, dar mi-as dori sa nu ti-o spun niciodata.















