Aiurez... / Nonesense

Unde ne grabim asa, iubire? Nu vezi ca trece vremea peste noi, ca lasam in urma lucruri importante? Nu mai stim sa privim ploaia, nici curcubeul, iar de cei din jur parca nu ne mai pasa, preocupati sa tinem calea drepta.

Vreau sa cad putin aici, pe iarba rece, sa stau sa respire aerul diminetii si sa miros o floare. Ce daca ne astepata viata? Las-o sa astepte, mai avem timp. E timpul nostru. Stiu, il impartim, dar tot al nostru este.

Mi-e dor de un cer senin pe care sa-l simt cu tot sufletul, de privirea in gol si de fluturii din stomac. Mai stii fluturii din stomac? Unde s-au dus? De ce simt ca prin vene imi trece acum gheata, si nu sange? De ce ma simt mai mult moarta decat vie, si las valul sa ma poarte?

Taraste-ma pana la linia de finish, nu mai am putere, nu vreau sa ma mai grabesc. Si unde alearga toti asa? Ce e asa de minunat acolo, incat se duc toti peste noapte? De ce nu le mai place aici?

***

What's the hurry, love? Can't you see that time is passing us by, that we're leaving important things behind? We no longer know how to watch the rain, nor the rainbow, and we don't seem to care about those around us, preoccupied with keeping the path straight.

I want to fall here for a while, on the cool grass, to sit and breathe the morning air and smell a flower. What if life is waiting for us? Let it wait, we still have time. It's our time. I know, we share it, but it's still ours.

I miss a clear sky that I can feel with all my soul, the blank stare and the butterflies in my stomach. Remember the butterflies in your stomach? Where did they go? Why do my veins feel like ice now, instead of blood? Why do I feel more dead than alive, and let the wave carry me?