Sunt 5 luni de cand aud acelasi refren: criza, criza, criza... Criza in presa, criza in companii, criza de inspiratie, criza de subiecte, criza de oameni, sau nu, ca aici e subiect discutabil, s-ar putea sa fie prea multi, asa se dau mari companiile care fac disponibilizari, de "crizati" ce sunt.
Nu stiu altii cum sunt, dar mie mi s-a luat definitiv de criza asta. Mi-e dor de vremile de alta data, cand interviurile in presa nu contineau invariabil raspunsuri la intrebarile "Veti face disponibilizari?" sau "Ati modificat estimarile privind evolutia companiei, in contextul crizei?".
Un subiect de presa are de regula o durata de viata limitata, insa de criza asta nu s-a mai saturat nimeni? Chiar si o veste buna e imbracata in haine de doliu, ca sa fie in trend...
Suntem pe marginea unei crize de nervi, oameni buni. O luam cu capul, unul cate unul. Incepem sa ne pierdem mintile, si pentru noi, astia care am apucat sa ne dam cu capul de criza asta, sau de hiperbolizarea ei, cuvantul CRIZA nu va mai fi niciodata la fel.
N-ati vrea sa fim ai optimisti, sa ne axam putin pe ce merge bine, in ciuda crizei, babaul mare si urat care ne-a zapacit pe toti?
Asta-s eu, mai optimista si mai increzatoare de fel. Poate se ia si la altii...
***
We've all gone crazy with this crisis!
I've been hearing the same refrain for 5 months: crisis, crisis, crisis... Crisis in the press, crisis in companies, crisis of inspiration, crisis of subjects, crisis of people, or not, as this is a debatable subject, there may be too many, so companies are showing off by making redundancies, becausenwe are all in "crisis".
I don't know about others, but I am definitely fed up with this crisis. I miss the old days, when interviews in the press invariably didn't contain answers to the question "Will you be making redundancies?" or "Have you changed your estimates of the company's performance in the context of the crisis?".
A press story usually has a limited shelf life, but hasn't anyone had enough of the crisis? Even good news is dressed in mourning clothes, to keep it on trend...
We're on the verge of a nervous breakdown, people. We're taking it one head at a time. We're starting to lose our minds, and for those of us who've got our heads around this crisis, or the hyperbolization of it, the word CRISIS will never be the same.
Wouldn't you like us to be the optimists, to focus a little on what's going well, despite the crisis, the big ugly bugger that has zapped us all?
That's me, more optimistic and hopeful that way. Maybe it'll rub off on others...
Draga Crina,
ReplyDeleteCriza prin care trece omenirea azi nu este cea pe care o citesti in presa, pe internet sau o vezi la TV. Este o criza mult mai profunda, este criza din interiorul nostru, este criza omului mercantil, egocentric, invidios, a omului care nu priveste dincolo de propriul "eu" si nu intelege ca umanitatea si universul sunt un "tot" inseparabil, indivizibil. Intelegand acest fenomen vei vedea partea plina a paharului. Este o tendinta fireasca de restabilire a echilibrului, de reintoarcere la noi insine, cei care suntem cu adevarat. Acest animal pe care il numim gresit "om" traieste in dezacord cu natura (taie copaci, polueaza aerul si apele, omoara animalele) si fara iubire fata de semenii lui (barfim, nutrim ura, invidiem, ne razbunam, etc). Daca vom invata sa ne iubim, vom uita acest cuvant tenebros numit "criza". Optimismul si increderea ta iti vor fi de ajutor. Dar eu iti recomand 2 carti ale unui doctor japonez a caror lecturare (daca nu cumva le-ai citit deja) sper sa-ti umple inima cu mai multa "iubire" si "recunostinta".
Masaru Emoto - Forma iubirii
Masaru Emoto - Miracolul apei
Un gand bun de la un om, un prieten,...
Pace, Lumina si Iubire!